năuceală s.f. I 1 amețeală, buimăceală, buimăcire, mahmureală, mahmurie, năucire, perplexitate. zăpăceală, <pop.> bâiguială, bâiguire, <înv. și reg.> uluială, uluire, <reg.> hăbăucie, opăceală, tehuială, tulniceală, tutuială², uimăceală, <înv.> ienăcire. Cuvintele lui au trezit-o brusc din năuceală. 2 consternare, perplexitate, stupefacție, stupoare, surprindere, surpriză, uimire, uluială, uluire, <rar> consternație, <fig. > încremenire. Acest caz a provocat năuceala opiniei publice. Năuceala lui a fost atât de mare la primirea veștii, încât nu a mai putut scoate niciun cuvânt. II 1 (psih.; pop.) v. Atrabilă. Ipohondrie. Nosofobie. 2 (med. vet.; reg.) v. Capie. Cenuroză.