năuci vb. IV. 1 tr., refl. a (se) ameți, a (se) buimăci, a (se) zăpăci, <pop.> a (se) bâigui, a nebuni, <înv. și reg.> a (se) ului¹, <reg.> a (se) buzumini, a (se) hăbăuci, a se huni, a (se) opări, a (se) ormoci, a (se) șuchea¹, a (se) tehui², a (se) tuieși, a (se) tulnici, a (se) tumăni, a (se) tutui², a (se) uimăci, <înv.> a (se) cebălui, a (se) hămei, a se ienăci, <fig.> a (se) turmenta, <fig.; fam.> a (se) bârâi, a (se) tâmpi, <fig.; reg.> a (se) vălătuci. Febra mare te năucește. 2 tr. (compl. indică oameni) a stupefia, a uimi, a ului¹. Vestea morții subite a prietenului său l-a năucit. 3 tr., refl. (pop.; compl. sau sub. indică oameni) v. Cretiniza. Îndobitoci. Prosti¹. Tâmpi. 4 refl. (fam.; despre oameni) v. Canoni. Căzni. Chinui. Forța. Frământa. Munci. Necăji. Osteni. Sforța. Sfii. Strădui. Trudi. Zbuciuma.