năucit, -ă adj. 1 (despre oameni) aiurit, anapoda, buimac, buimăcit, derutat, descumpănit, dezorientat, năuc, zăpăcit, <rar> dezmetic, <înv. și pop.> zălud, <pop. și fam.> haihui, <pop.> bâiguit, bâiguitor, turlac, zăbăuc, <fam.> aiurist, aiuristic, bramburit, <reg.> bulhuit, hușit, ianâc, paliu², păhui², tulnic², <fig.> împrăștiat, pierdut, <fig.; fran.; înv.> evaporat. 2 (de obicei constr. cu vb. „a rămâne”; despre oameni) năuc, perplex, stupefiat, uimit, uluit. 3 (despre ființe) amețit, buimac, buimăcit, năuc, zăpăcit, <pop.> bâiguit, capiu, detunat², <înv. și reg.> uluit, <reg.> buimatic, bulhuit, buzuminit, hăbăuc, opăcit, parniu, tehui¹, tehuit, tutuit², <înv.> cebăluit, <fig.; fam.> tâmpit. 4 (despre oameni; cu determ. cauzale introduse prin prep. „de”) amețit, năuc, zăpăcit, <fig.> beat², îmbătat.