năvală s.f. I 1 (de obicei urmat de determ. introduse prin prep. „de”) afluență, aflux, aglomerare, aglomerație, busculadă, concentrare, îmbulzeală, îndesare, înghesuială, îngrămădeală, îngrămădire, învălmășag, învălmășeală, ticsire, vălmășag, <rar> bulz, <pop. și fam.> buluceală, <pop.> deset, grămădeală, grămădire, valmă, <fam.> haloimăs, <reg.> năloagă, vlog, <înv.> glogozeală, învăluială, <fig.> desiș, <fig.; rar> nod, <arg.> panacot. Pe străzi este o mare năvală de oameni. 2 (milit.; în opoz. cu „defensivă ”) asalt, asaltare, atac, iureș, năvălire, ofensivă, <înv. și reg.> șturm, <reg.> repezuș, <înv.> călcătură, lovire, lovitură, năvrăpitură, zor, <turc.; înv.> hugium. Mulți soldați și-au găsit sfârșitul în timpul năvalei asupra cetății. Năvala nocturnă i-a luat pe neașteptate. 3 (pop.) v. Erupție. Irupere. Irupție. Izbucnire. Răbufnire. Țâșnire. II fig. 1 grabă, iuțeală, rapiditate, repezeală, repeziciune, viteză, zor. Adesea, năvala cu care faci ceva este în defavoarea ta. 2 <fig.> năvălire. Deschizând fereastra, a simtit năvala vântului.