NĂVÎRLII s. f. pl. (Regional; de obicei în legătură cu verbele „a avea”, „a-l apuca”, „a-i veni”, „a-l găsi”) Convulsii epileptice; p. ext. toane, furii, năbădăr (1). cf. hem 1 192, baronzi, l. 46. Femeia are năvîrlii grozave; într-una sare și joacă tontoroiul, că trebuie s-o lege. caragiale, o. ii, 236. Aș! tocmai la sfîrșit, parcă intra dracu-n gloabă, o apuca un fel de năvîrlii turbate. id. s. 42, cf. barcianu, alexi, w., candrea, f. 258, tdrg. Îl apucară curate năvîrlii, scîncea, se tăvălea pe jos. m. i. caragiale, c. 119, cf. șăineanu, d. u. Găsi-te-ar năvîrliile. h iv 159, cf. com. marian. I-a venit năvîrliile, nebuniile, bătăile. arh. Olt. xxi, 271. – Și: năvărlii (com. marian), navîrlii (alexi, w.) s. f. pl. – cf. bg. навърлея ce.