năvăli vb. IV. intr. I 1 (despre ființe, mai ales despre oameni; adesea urmat de determ. introduse prin prep. „asupra”, „după”, „în”, „înaintea”, „la”, „spre”) a se arunca, a se azvârli, a se duce², a năpădi, a năpusti, a se porni, a se precipita, a se repezi, a sări, a tăbărî, a se zvârli, <rar> a se elansa, a se prăbuși, <înv. și pop.> a cădea, <pop.> a se opinti, <înv. și reg.> a năduli, a se prăpăstui, <reg.> a se aiepta¹, a se detorni, a iuruși, a se îniepta, a năboi², a se năprăti, a nooti, a se răpi, a se șupi¹, a se tovărî, a se țipa², <înv.> a se da², a erupe, a intra, a năbuși, a năvrăpi, a se slobozi, <fig.; rar> a se nărui, <fig.; înv.> a zbura. Năvălește asupra lui cu toată forța. Uliul a năvălit asupra prăzii. 2 (despre ființe) a se aglomera, a se îmbulzi, a se îndesa, a se înghesui, a se îngrămădi, a se strânge, <rar> a se buscula, <pop. și fam.> a se buluci, <pop.> a se grămădi, <reg.> a se bui, a se bulzi, a se dicăsi, a se înghebeji, a se nălogi, a se poroboti, a se târși¹, <înv.> a se îngloti, <fig.> a aflui, <fig.; rar> a se mușuroi². La ora deschiderii, oamenii au năvălit în fața intrării supermarketului. 3 (despre ființe, mai ales despre oameni) a tăbărî, <înv. și pop.> a tuna. Interlopii au năvălit în club și au distrus tot ce au găsit în cale. 4 (despre oameni, colectivități etc.; urmat de determ. locale introduse prin prep. „în”) a veni, <pop. și fam.> a da², <reg.> a răgădui¹, <fig.> a inunda. S-a speriat foarte tare când jandarmii au năvălit în curtea lui. II (pop.; despre petrol, gaze, surse de apă sub presiune, aer comprimat etc.) v. Erupe. Ieși. Irupe. Izbucni. Răbufni. Țâșni.