năvălire s.f. I 1 (milit.) invadare, invazie, venire. Năvălirea turcilor în țară a fost stopată de oastea moldovenilor. 2 (milit.; în opoz. cu „defensivă”) asalt, asaltare, atac, iureș, năvală, ofensivă, <înv. și reg.> șturm, <reg.> repezuș, <înv. > călcătură, lovire, lovitură, năvrăpitură, zor, <turc.; înv.> hugium. 3 fig. <fig.> năvală. II (pop.) v. Erupție. Irupere. Irupție. Izbucnire. Răbufnire. Țâșnire.