NĂZDRĂVĂNIE, năzdrăvănii, s. f. 1. (În basme) Puterea, darul sau fapta unei ființe năzdrăvane. În zori de ziuă nu mai putea fi nici o îndoială că acel cucoș porumbac, cu creasta pieptene și cu coada secere, a dat dovadă de năzdrăvănie. SADOVEANU, F. J. 446. 2. Faptă de necrezut, minunăție. Erai cu amintirea lecturilor de romane în fascicule, care istoriseau toate năzdrăvăniile. PAS, Z. I 229. Mama.. era vestită pentru năzdrăvăniile sale. CREANGĂ, A. 34. Pehlivanii arapi... făcură și ei feluri de năzdrăvănii și de jocuri minunate și nevăzute locurilor noastre. ODOBESCU, S. I 136. 3. Glumă, poznă, ștrengărie. Flăcăii înaintea ibovnicelor lor se silesc care mai de care să facă cîte și mai multe năzdrăvănii. ȘEZ. I 271. ♦ Vicleșug. Nu te teme, știu eu năzdrăvănii de ale spînului. CREANGĂ, P. 219. Vulpoiul, rumegînd în mintea lui alte năzdrăvănii, îl rugă să-i dea voie a se duce mai întîi la o mănăstire. ODOBESCU, S. III 240.