năzui vb. IV. 1 intr., tr. a dori, a jindui, a pofti, a pretinde, a râvni, a tinde, a urmări, a visa, aviza², <rar> a stărui, <înv. și reg.> a năsli, <reg.> a bărăni, a năduli, <înv.> a ambiționa, a bate, a jelui, a nădăjdui, a privi, <fran.> a concerne, <fig.> a aspira, a aținti, a ținti, <fig.; livr.> a conflua, <fig.; rar> a se elansa, <fig.; reg.> a aținta, <fig.; înv.> a rezema. Este modest, nu năzuiește la onoruri. Năzuiește să exceleze în artele plastice. 2 intr. (predomină ideea deplasării în spațiu; despre oameni; înv. și reg.; cu determ. locale introduse prin prep. „către”, „spre”) v. Apuca. Îndrepta. Lua. Merge. Păși. Pleca. Porni. 3 intr. (înv.; despre oameni; urmat de determ. introduse prin prep. „la”, care indică ajutor, sprijin, înțelegere, bunăvoință, îndurare etc. din partea cuiva) v. Apela. Cere. Recurge. Solicita. 4 tr. (înv.; urmat de o prop. compl. dr. cu vb. la conjunct.) v. Cuteza. Încumeta. Îndrăzni. Vrea.