năzuință s.f. 1 dor, dorință, gând, pasiune, poftă, pornire, râvnă, tendință, <rar> năzuire, râvnire, tindere, <reg.> năduleală, <înv.> dorire, năslire, năslitură, râvnitură, <fran.> dezir, <fig.> aspirație, vis, <fig.; înv.> țintire, visare. Tânărul are năzuințe îndrăznețe. 2 (înv.; constr. mai ales cu vb. „a cere”, „a găsi”, „a oferi”, „a solicita”) v. Adăpost. Azil. Refugiu. Scăpare.