năzări vb. IV. 1 refl. (de obicei urmat de o prop. compl. dr. sau interog., exprimă credința, speranța, îndoiala, teama, suspiciunea) a crede, a-și imagina, a-și închipui, a i se năluci, a i se părea, <înv. și pop.> a-i veni, <înv. și reg.> a-i răsări¹. I s-a năzărit că moare, atât îi era de rău. 2 refl. (constr. cu un pron. pers. în dat.; despre ființe) a apuca, a cășuna, a se părea, a veni, <înv. și reg. > a abate², <reg.> a tonca, <fig.> a trăsni. Nu știu ce i s-a năzărit de se comportă așa nebunește. 3 tr. (pop.; compl. indică obiecte, ființe etc. situate la mare distanță) v. Întrevedea. Întrezări. Transpărea.