NĂȘI vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Regional) A(-i) fi (cuiva) naș² (la un botez sau la o cununie). cf. lb, pontbriant, d., alexi, w., scl 1963, 18. 2. tranz. (Familiar) A numi pe cineva naș² (I 1), a se adresa cuiva cu numele de naș². Îl pofti „să nășească pe cine-a mai nășit”, iar țigările „să și le fumeze cu finii lui”. galan, b. ii, 141. 3. Tranz. (Regional; în forma nunăși) A porecli. Așa-l nunășesc, dar numele bun e altul. com. din oravița. – prez. ind.: nășesc. – Și: (regional) nănăși (lb), nunăși vb. IV. – v. naș².