obádă, obede, obezi, s.f. 1. Bucată de lemn arcuită de la cercul roții: „Cu obede din lemn verde” (Brediceanu, 1957: 93). 2. (la morile de apă) Scândurile în formă de cerc care se pun în părțile din afară ale roții, ca să se adune apa în cupe. ■ (top.) Obada, fânațe în Dragomirești, Săcel, Săliștea de Sus. – Din sl. obedǔ „cerc, verigă” (DEX, MDA).