OBIECTIVISM s. n. 1. Atitudine de falsă obiectivitate, de pretinsă nepărtinire, prin care se maschează poziția de clasă în rezolvarea problemelor politice și teoretice (v. apolitism); prezentarea unor teorii, a unor concepții opuse, fără a lua atitudine față de ele. 2. (Ieșit din uz) Obiectivitate. Caragiale, cu tot obiectivismul său... găsește prilejul să se amestece direct în bucăți curat literare, pentru a da lovituri«liberalismului». IBRĂILEANU, SP. CR. 223. – Pronunțat: -bi-ec-.