3 definiții pentru obretenie
Explicative DEX
obretenie sf [At: TDRG / Pl: ~ii / E: slv обрѣтєниѥ] (Înv) Găsire.
obreténie f. (vsl. obrieteniĭc). L. V. Găsire (a capuluĭ sfîntuluĭ Ĭon).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
OBRETENIE s. f. (Învechit) Găsire, aflare. Obretenia capului lui Ioan. ap. TDRG, cf. PASCU, S. 243, SCRIBAN, D. – Din slavon. обрѣтение
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Bahnovei Mihaela
- acțiuni
Intrare: obretenie
obretenie substantiv feminin
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||