OBSCURANTISM s. n. Stare de înapoiere culturală. Cf. ddrf, șăineanu, barcianu, alexi, w. Volumul cuprindea documentul îngrozitor al obscurantismului, în care zăceau înecate satele noastre. contemp. 1949, nr. 126, 8/2. Ideile revoluționare ale lui Copernic, pătrunse de spiritul luptei pentru adevărul științific împotriva obscurantismului și misticismului, au provocat cea mai violentă reacțiune din partea conducătorilor clericali. scînteia, 1953, nr. 2669. Vechea înapoiere culturală, obscurantismul și superstițiile... sînt din ce în ce mai mult de domeniul trecutului. cf 1961, nr. 1, 12. ♦ Atitudine de împotrivire la acțiunea de răspîndire a culturii și a progresului în mase. Lupta împotriva subiectivismului face parte integrantă din lupta împotriva obscurantismului și misticismului, din lupta pentru progres, împotriva reacțiunii. lupta de clasă, 1953, nr. 9, 114. – Din fr. obscurantisme.