OBSCURITATE s. f. 1. Întuneric, întunecime. Cf. aristia, plut. O parte din suprafața [pămîntului]... care se află întoarsă spre soare este luminată de razele acestui astru, în vreme ce cea altă parte zace în obscuritate, drăghiceanu, c. 86, cf. șăineanu, alexi, w. Lampa de petrol... lăsa restul odăiței într-o obscuritate în care și oamenii păreau siluete de umbre, rebreanu, r. i, 65. Stoluri mici treceau prin obscuritatea înserării. sadoveanu, o. i, 129. În această obscuritate, strada avea un aspect bizar. călinescu, e. o. i, 8, cf. id. s. 483. În obscuritatea aceasta, figurile grosolan vopsite ale sfinților păreau că se smulg din ceața tomnatică de deasupra unei bălți. t. popovici, s. 364. ◊ Fig. M-a dojenit pentru obscuritatea și trîndăvia în care îmi duc viața. galaction, o. 26. În obscuritatea începuturilor, omul e fioros, neînțeles, necunoscut, ralea, s. t. i, 15. 2. fig. Lipsă de claritate, de deslușire (în idei, în stil etc.). În raportul d-lui Protopopescu-Pache să-mi fie permis a releva oarecare obscuritate de idei. maiorescu, d. ii, 142. Următorul pasaj... poate fi socotit ca un model de obscuritate. bul. com. ist. i, 180. Obscuritățile și golurile textului trebuiesc umplute. lovinescu, c. vii, 162. Una din cauzele obscurității în literatură este coborîrea în adîncimi, care îl lipsește pe vorbitor de puterea de a transmite, vianu, a. p. 19, cf. v. rom. ianuarie 1954, 154. (Ironic) Puțină obscuritate dă oarecare prestigiu unui publicist. CARAGIALE, 0. VII, 81. 3. fig. Lipsă de vază, de faimă, de strălucire. Poate că va veni o zi cînd voi putea să-ți dovedesc că rezerva și obscuritatea mea de azi nu erau... nu sînt decît gestațiune. galaction, o. 26. – pl.: obscurități. – Și: (învechit) oscuritate s. f. Învățătură, 63/18. – Din fr. obscurité, lat. obscuritas, -atis. – Oscuritate < it. oscurità.