OBSEDANT, -Ă adj. (Despre idei, imagini, sentimente etc.) Care obsedează. Caracterul și... apucăturile lui Dan se alterau... sub privegherea continuă, obsedantă, a ochiului aceluia neadormit... care se căsca ... în conștiința lui. vlahuță, o. a. iii, 195. Se opri... să se întrebe într-un refren obsedant: – De ce mă duc?... De ce?... aRdeleanu, d. 110. Și drept răspuns se îmbulzea vorba căpitanului, de mai multe ori, obsedantă, rebreanu, n. 311. Se pomeni fluierînd aria obsedantă a sezonului. c. petrescu, o. p. i, 111. Nici încercările prefectului..., nici dojenile... nu-l mai pot abate din obsedanta lui certitudine, perpessicius, m. iv, 42. Romancierul englez, prins de o obsedantă curiozitate a exteriorului, pare că a uitat complet eul său. ralea, s. t. i, 117. Este aceeași lume care revine în puternicele desene în cărbune ale scriitorului, contrast obsedant de alb și negru. s. c. șt. (iași), 1957, 220. Am o senzație obsedantă de nemulțumire. preda, r. 139. – pl.: obsedanți, -te. – Din fr. obsédant.