OCHELARI sm. pl. 1 Sticle ce se pun la ochi spre a îndrepta defectele vederii (🖼 3391): din cînd în cînd își ridică fața și cată la mine pe sub ~ (VLAH.) ¶ 2 Două bucăți de piele prinse de căpețală ce apără ochii calului și-l împiedecă de a vedea în lături și în urma lui (🖼 3392) [comp. pol. okulary < lat. ocularius, refăcut după ochiu].