OCNAȘ, ocnași, s. m. Individ condamnat la muncă silnică într-o ocnă; p. ext. pușcăriaș. Ocnașii, pe ulițele înguste, pășeau fără cuvinte, fără zîmbet, cu fețele rase zbîrcite, cu ochii plini de întunericul celulelor. SADOVEANU, O. VI 274. Făceam parte din ocnașii ce pe șubrede picioare își tîrăsc ale lor zile ca ghiulele-obositoare. MACEDONSKI, O. I 72. Greu vine unor copile să-și petreacă viața închise în casă, ca ocnașii în ocnă. ȘEZ. II 50.