Definiția cu ID-ul 1378596:
Tezaur
OCROTIT, -Ă adj. (Rar) Protejat. ◊ (Substantivat) Se plȋnseră împăratului, care opri printr-o scrisoare din 1425 această încercare a vecinului și ocrotitului său. iorga, s. d. x, 12. – PI.: ocrotiți, -te. – v. ocroti.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de ClaudiaGeorgiana
- acțiuni
Exemple de pronunție a termenului „ocrotit” (2 clipuri)
Clipul 1 / 2