OCULTIST, -Ă s. m. și f., adj. (Rar) 1. s. m. și f. Persoană care practică ocultismul. cf. NQM. PROF. 82. 2. adj. Ocult (1). cf. CADE. Nemulțumit de rezultatele neînsemnate ale improvizațiilor sale ocultiste. CĂLINESCU, C. N. 301. – PI.: ocultiști, -ste. – Din fr. occultiste.