OCUPAȚIE s. f. I. 1. (Luare temporară în) stăpînire; cucerire. Are și comanda de căpetenie... tutulor oștirilor hotărîte pentru ocupația vremelnică a locului. CR (1830), 117¹/13, cf. 421²/7, STAMATI, D., POLIZU. Durata ocupației Rumeliei... este fixată la 9 luni. MAIORESCU, D. II, 192, cf. ȘĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W. ◊ loc. adj. De ocupație = (despre o forță armată) care ocupă temporar un teritoriu, o localitate străină; ocupant.Trupe de ocupație. 2. (Jur.; în forma ocupațiune) Luare în stăpînire, în posesiune; dobîndire a unei proprietăți. Proprietatea se mai dobîndește prin accesiune sau incorporațiune, prin prescripțiune, prin lege și prin ocupațiune. HAMANGIU, C. C. 155, cf. 645. Ocupațiunea nu constituie, în prezent, în stalul democrat-popular, decît în mod excepțional, un mod originar de dobîndire a proprietății. PR. DREPT. 247. II. Îndeletnicire, treabă, activitate; preocupare. Cea mai plăcută a lui ocupație (lucru) era ca să-și adune propriii săi și ai vecinului său prunci împrejur și să-i înveațe. CALENDAR (1841), 2/17. Să nu pară cuiva o ocupație pedantă a se ocupa un norod întru cercetarea limbii sale. HELIADE, O. II, 417. Pricina aceasta fu mie ce mai plăcută ocupație (îndeletnicire). SCAVINSCHI, M. 98^v/5. Se îngrijesc a da bolnavelor atît ocupații cît și distracție potrivită boalei. CUCIURAN, D. 68/19. Sînt unii... foarte... absorbiți prin ocupațiunile lor din toate zilele. BARASCH, I. 8/11, cf. 151/4. Trebile casnice și ale statului... nu-l putură înturna [pe Cantemir] de la ocupațiile literare. NEGRUZZI, S. II, 146. Din cauza ocupațiunilor mele, n-am destulă vreme să-ți îndeplinesc dorința. CARAGIALE, O. VII, 417, cf. DDRF, ȘĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W. Trăi aici cîtva timp, în împrejurări foarte neplăcute, chinuit de dorul de țară, de lipsa de ocupație. IORGA, L. I, 241. Are acuma atîtea ocupații că nici nu se poate gîndi să le întrerupă. REBREANU, R. I, 207. Dați-mi voie, răspunse musafirul meu; nu vreau să vă întrerup ocupațiile. SADOVEANU, O. VI, 549. ♦ Grijă, preocupare. Ocupațiunea lui cea mai mare era de a îngriji ca serviciul ce i se încredințase să-l îndeplinească cu conștiință. FILIMON, O. I, 200. D[umnea]lor au prea multă ocupație cu ochii bărbaților pentru ca să-și piardă timpul cu ochii copilelor. ALECSANDRI, O. P. 132. ♦ Profesiune, slujbă, post. Dar nu rni-ai spus ce ocupație ți-ai găsit. SAHIA, N. 95. – PI.: ocupații. – Și: ocupațiune s. f. – Din fr. occupation, lat. occupatio, -onis.