OCURGE vb. III. Intranz. (Latinism învechit) A se întîmpla, a surveni. În... amîndouă [textele]... occurge numele Vlachia. HASDEU, I. C. I, 50, cf. 111. Turcii ascundeau oribila pieire a lui Ion Vodă, occursă contra cuprinsului... Capitulațiunii. id. I. V. 258. Mai multe ne ocurg de observat la pronume. F (1882), 92. Tuberculoza ocure în dimensiuni mari la orașe și se crede că laptele de vaci tuberculotice ar fi una din cauze. id. (1884), 117, Cf. ȘĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W. – Scris și: (după lat.) occurge. – prez. ind. pers. 3: ocurge. – Și: ocure vb. III. – Din lat. occurrere (influențat de curge).