ODISEE s. f. Călătorie lungă și plină de aventuri; șir de întîmplări neprevăzute; viață plină de peripeții. Soartea sa însă fu o mică odisee, sau adecă rătăcire de la un loc la altul. barițiu, p. a. iii, 472. Atîtea suflete ascultă parcă glasul Ce vine să ne cheme Spre veșnica, ispititoarea odisee. densusianu, l. a. 85. Mă trezii stăpînul în regulă al unei iepe mici și slabe... care urma să fie tovarășa odiseei ce plănuiam. hogaș, m. n. 10. Ne spune pe scurt odiseea lui și a familiei lui. galaction, o. ii, 397. (Prin exagerare) Cînd dădui să rup din ea, înțelesei că și o pîne poate avea odiseea și nefericirile sale. hogaș, m. n. 119. Și într-un tîrziu, mama, înnădind din mormăiala aducerilor aminte odiseea paiantelor din Concordia, ...suspină. klopștock, f. 290. Odiseea sa între diferite odăi închiriate e identificată cu sensul scurgerii vieții între fapte inutile sau inconștiente. ralea, s. t. i, 62. – Din fr. odyssée.