OGLINDI vb. (Mold.) A observa, a cerceta. Și oglindind l-au cunoscut pre domnu său. DOSOFTEI, VS. Nu prăvești podoaba mea ? Nu oglindești bunurile meale ? CD 1698, 1^v. Avea Lupul un loc înalt, în vîrvul unui deal însămnat, de unde în toate dzilele oglindiia încotro hergheliia îmblă. CI, 99; cf. CD 1770, 1^v. Etimologie: sl. oględati sę.