Definiția cu ID-ul 1378856:
Tezaur
OGLINDIRE s. f. Faptul de a (se) oglindi. cf. lm, ddrf. Ape fără oglindire, Sfoara rîurilor subțire Care-ntr-o dîră se zbate Pe păturile otrăvite ale ălbiei uscate? arghezi, v. 236. – Și: (învechit) oglindare s. f. lm. – v. oglindi.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Diana Mureșanu
- acțiuni
Exemple de pronunție a termenului „oglindire” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1