ogór n., pl. oare (pol. ugor, ugór, țelină, pămînt înțelenit, ceh. úhor, úvor, țelină, pămînt arabil, sîrb. ugar, d. vsl. ogorĭeti, ugorĭeti, gorĭeti, a arde, ca rus. par, párenina, pol. parenina, țelină, d. vsl. para, pară, flacără [din cauză că soarele arde ogoarele]; ung. ugar. V. do-, iz-, o- și pri-gorésc, holercă). Țarină, suprafață de pămînt lucrată, V. delniță, holdă, lan; agru.