OLTEAN, -Ă, olteni, -e, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană originară sau locuitor din Oltenia. 2. (Înv.) Precupeț (originar din Oltenia) care făcea comerț ambulant cu fructe, legume etc. II. Adj. Care aparține Olteniei sau oltenilor (I), privitor la Oltenia ori la olteni; oltenesc. – Olt (n. pr.) + suf. -ean.