OMOGENIZARE s. f. 1. Acțiunea de a omogeniza și rezultatul ei. Spectacolul este însă caracteristic pentru efortul depus de membrii ansamblului în vederea omogenizării lor artistice. contemp. 1960, nr. 715, 4/6. 2. (Tehn.) Operație de amestecare a componenților unui sistem eterogen, pentru a obține un amestec care să aibă aceeași compoziție mijlocie în toată masa lui. cf. dt, dm. ♦ Încălzire prelungită, la temperaturi înalte, a oțelurilor, pentru a obține difuzarea în toată masa lor a părticelelor de altă compoziție. cf. dt, dm, der. – pl.: omogenizări. – Și: omogeneizare s. f. DL. – v. omogeniza.