OPACITATE s. f. 1. stare a lucrurilor opace. ◊ (fiz.) mărime egală cu raportul dintre intensitatea radiației incidente pe un corp și intensitatea radiației transmise prin acesta. 2. (fig.) incapacitate de a înțelege, de a pătrunde ceva; prostie, mărginire, îngustime de orizont. (< fr. opacité, lat. opacitas)