Definiția cu ID-ul 894033:
Explicative DEX
ORBIRE s. f. Faptul de a orbi; fig. întunecare a minții, lipsă de clarviziune, rătăcire, inconștiență. ◊ Loc. adv. Cu orbire = fără chibzuială, orbește. – V. orbi.
ORBIRE s. f. Faptul de a orbi; fig. întunecare a minții, lipsă de clarviziune, rătăcire, inconștiență. ◊ Loc. adv. Cu orbire = fără chibzuială, orbește. – V. orbi.