ORDIE, ‡URDIE sf. 1 🎖️ †Oaste (în spec. turcească sau tătărească); tabără: ajunsese la înalte dregătorii, atît în divan cît și la ordie (ODOB.); în ordia muscălească se încinsese boala (I.-GH.); să spargem ordia ce stă dinaintea noastră (ISP.) ¶ 2 Hordă [tc. ordy, urdy; comp, srb. o r d i j a].