OSPĂȚ. Subst. Ospăț, ospătare, ospătat (rar), ospeție (rar), regal (înv.), simpozion (ant.), masă, mesișoară (dim.), cinste, chef, chefuleț (dim., fam.), chefușor (fam.), petrecere, sindrofie (fam.), dineu, cocteil, recepție, banchet, benchetuială (fam.), benchet (pop.), tămbălău (fam.), chiolhan (pop. și fam.), zaiafet, zamparalîc (turcism înv.), guleai (înv. și pop.), agapă, festin (livr.). Oaspete, musafir, invitat, comesean, conviv (livr.). Musafirlîc (înv., depr.). Vb. A da un ospăț, a da o masă, a da o recepție, a oferi un dineu, a invita la un cocteil. A se ospăta (înv. și pop.), a petrece, a petrece în ospețe, (în chefuri), a chefui, a face chef, a trage un chef (un chiolhan), a se încinge la chef, a benchetui (fam.). V. alimentație, amuzament, beție, plăcere.