Definiția cu ID-ul 504276:
Etimologice
otac (otacuri), s. n. – 1. Tabără, cazarmă, cantonament. – 2. Refugiu. – 3. Stînă. Tc. otak < arab. otagh (Loebel 71; Șeineanu, II, 278; Lokotsch 1592). Sec. XVII.
otac (otacuri), s. n. – 1. Tabără, cazarmă, cantonament. – 2. Refugiu. – 3. Stînă. Tc. otak < arab. otagh (Loebel 71; Șeineanu, II, 278; Lokotsch 1592). Sec. XVII.