Definiția cu ID-ul 690491:
Explicative DEX
otác n., pl. e (turc. otak, d. ar. otagh, cort mare și împodobit). Vechĭ. Cort de comandant. Azĭ. Sud. Adăpost provizoriŭ de plugarĭ saŭ de cĭobanĭ la cîmp (odaĭe) orĭ de pescarĭ. Culcuș: otacu hoților. Btș. Baracă pe roate. – Și hotac (Munt. vest). V. saĭvan.