PÎRĂIAȘ, pîrăiașe, s. n. (Și în forma pîrîiaș) Diminutiv al lui pîrău. O luă la goană spre pîrîiaș, unde își vîrî capul de cîteva ori în unda lui rece. CAMIL PETRESCU, O. II 212. (Fig.) Pe fața-i pămîntie, unsuroasă, nădușeala-și deschidea către bărbie pîrîiașe întortocheate. GALAN, B. I 62. – Variantă: pîrîiaș s. n.