pag, pagi, (pagiu), s.m. (înv.) Tânăr aflat în serviciul unui senior, pentru a învăța meșteșugul armelor; copil de casă: „Tănărul Petru, fiul lui Michail din Urmuzeu, era pagiu sau gardist în curtea regească…” (Mihaly, 1900: 219; dipl. 93). ■ (onom.) Pagu, nume de familie în jud. Maram.; a Pagului, supranume și poreclă în Borșa – Var. a lui paj (Scriban, DER, DEX).