paj sm [At: ȘINCAI, HR. III, 118/14 / V: (înv, 1) pagiu^[1], pag / Pl: (1) ~i / E: fr page, ger Page] 1 (În orânduirea feudală, în Europa apuseană) Tânăr nobil aflat în serviciul unui senior, al unui rege, al unui principe etc. pentru a învăța meșteșugul armelor și pentru a se deprinde cu manierele de la curte. 2 (În sec. XIX și începutul sec. XX) Copil de casă. 3 (Înv) Pieptănătură feminină cu breton, asemănătoare cu cea a pajilor (1-2). corectat(ă)