pájură, pajure, (pajeră), s.f. 1. Acvilă de munte (Aquila chrysaetos). ■ Semnalată în Maram., în 1876 (Ardelean, Beres, 2000). 2. (mit.) Pasăre fantastică din basmele maramureșene: „El, dacă s-o dus înapoi, o aflat o pasăre mare, cu numele de Pajeră: Tu, pasăre, du-mă di-aicea-n ceie lume” (Bilțiu, 2002: 315). ■ (onom.) Pajura, poreclă în Dumbrăvița. – Din ucr. pažera „ființă lacomă, nesățioasă; rechin” (DEX, MDA).