Definiția cu ID-ul 1350437:
Regionalisme / arhaisme
palțắu, palțauă, s.n. (reg.) 1. Botă ceremonială folosită de chemătorii la nuntă. 2. Bucată de fier care strânge șiștorii (la morile de apă, în Chioar). – Din magh. pálca „băț, baghetă” (MDA) + suf. -ău.