*panegíric, -ă adj. (vgr. panegyrikós, d. panégyris, adunare publică. V. panair). De ținut într’o mare adunare publică, vorbind de discursurile de laudă. S. n., pl. e. Discurs de laudă: panegiricu luĭ Traĭan scris de Pliniŭ. Fig. Laudă exagerată. V. elogiŭ.