PANTĂ s.f. 1. Înclinare, coastă, povîrniș al unui teren, al unei suprafețe; porțiune din traseul unei șosele pe care vehiculele circulă coborînd. 2. (Mat.) Unghi format de o dreaptă cu o orizontală sau cu un plan orizontal; tangentă trigonometrică la acest unghi. [< fr. pente < pendre – a atîrna].