PATACĂ, patace, s. f. (Munt., Mold.) Veche monedă turcească, de argint, în trecut în circulație și în țările romînești, cu valoare de 100 de parale. V. carboavă. Bimbirică lunecă o privire, cu intenție de despreț, peste cele trei patace aruncate pe masă. VLAHUȚĂ, O. AL. II 105. Scoate punga din buzunar, apoi din pungă două patace și mi le arată. CARAGIALE, O. 222.