PATRONAJ, patronaje, s. n. Protecție, ocrotire. (Atestat în forma patronagiu) Puternicul patronagiu acordat poporului de jos contra claselor de sus avea, în ideea lui Ion-vodă, precum lesne ne-am putut convinge, mai cu deosebire o țintă financiară. HASDEU, I. V. 45. *Expr. Sub patronajul cuiva = sub oblăduirea, cu sprijinul cuiva. ♦ Acțiune de ocrotire a săracilor și a celor incapabili de muncă, pe care o desfășurau societățile de binefacere în regimul burghezo-moșieresc. – Variantă: (învechit) patronagiu, patronagii, s. n.