PEDESTRAȘ, pedestrași, s. m. (În trecut, spre deosebire de călăreț, călăraș) Ostaș din armata pedestră, care se deplasează sau acționează pe jos; infanterist, pedestru (2). Pedestrașii se aruncară asupra zidului cu atîta furie... încît garnizoana turcă nu avuse nici timpul, nici curagiul de a respinge turbatul asalt. HASDEU, I. V. 103. În sfîrșit venea duiumul oastei: trăsuri, bagaje, pedestrași. NEGRUZZI, S. I 167. Patruzeci de călărași Cu cai de se sparg de grași, Pedestrași cincizeci și nouă, Oaste-nfocată și nouă. TEODORESCU, P. P. 179.