pedéstru, pedeștri, s.m. 1. Om slab; „i se spune unui om mnic, slab, năcăjit, comédie de om” (ALRRM, 1969: 142). 2. Sărac, năcăjit: „Vai pedestru-i că n-are nici halube pă iel” (Idem). 3. Invalid; „nu-i apt de lucru; un bitang, blegos” (Idem). 4. Cerșetor, olog. ■ Atestat cu acest sens în Maram. Istoric, Lăpuș; preponderent în zona Banat (ALR, 1938, h. 97). – Lat. pedester, -tris „care merge pe jos” (Scriban; DEX, MDA).