PERCIUNE, perciuni, s. m. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre cele două șuvițe de păr (uneori lăsate lungi și răsucite) care se prelungesc lateral pe obraz, lîngă urechi, mai jos de tîmple. Mă supărasem că-mi răsucise puțin perciunii. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 194. De cînd ai lăsat să-ți crească perciuni și de cînd porți caftan? EMINESCU, N. 78. Perciunii mi se făcuse măciucă. ALECSANDRI, T. 22.