PIETRUIT, -Ă, pietruiți, -te, adj. (Despre drumuri, șosele, străzi etc.) Acoperit cu piatră. V. pavat. Intrară pe lîngă case, pe o stradă pietruită cu pietre rotunde de rîu. DUMITRIU, N. 271. Suit costișa trăgănată, pe drum pietruit, pe sub vechii castani sălbatici. SADOVEANU, O. III 217. De o parte și de alta a Slănicului... cărări pietruite se cațără pe brîiele măgurilor. VLAHUȚĂ, O. A. II 153.