pistrúi, pistruie, adj. (Oaie) albă cu puncte roșii (sau negre) pe obraz: „Și cum muntele îl suie / Zbiară oaia cea pistruie” (Lenghel, 1962: 235). ■ (top.) Pistruia, pârâu ce izvorește din Munții Ignișului și se varsă în Firiza, în amonte de lacul de acumulare. – Din pistru „pătat” + suf. -ui (DEX, MDA).